USAdventure ... episode 4

Bye bye Timi. Porcina gripa here we come!

Totul incepe cu un taxi intarziat. Prin statie anunta 6 minute. Ajunge in 16! Ca sa incerce sa ma imbuneze, soferul incepe sa-mi faca confesiuni. Cum a evlouat cariera lui ... cum a plecat de banca unde lucra pentru a deveni sofer de taxi. Datorita crizei? Nu! "Am venit la mai bine", convins fiind de amici ca "pe taxi sunt bani si femei". Si cum in ficare luna "ies 30 de milioane", se felicita ca a plecat de la banca. Frati bancheri, de ce va mai chinuiti la birou? "Banii si femeile" va asteapta! :)

Plecam cu bine. In Munchen, toaleta in reparatie. Si se mai mira ca oamenii, presati de nevoi, spun ca "se pisha pe ele de reparatii"! Transatlanticul e mirific si plin. Un coleg remarca: "Shit! E Airbus" ( N.A. : ca si Air France-ul cazut din Brazilia spre Franta). In stanga mea o italianca. Am avut ocazia sa imi mai exersez italiana devenita de balta. "Si, si, e bisogno di praticare" imi confirma si ea...Chiar asa de prost vorbesc? :) Dupa cateva minute ii zic "Hei atentie" in loc de "Imi amintesc" ...Deci da ... avea dreptate cu practica. Oricum timpul a trecut foarte repede. Noroc ca stia si franceza, asa ca ne puteam intelege chiar daca mai aveam un lapsus. Si am avut destule :). Cred ca am convins-o sa viziteze Romania. Romania am spus, nu pe mine! E baba si vine cu sotzul! Nu va mai ganditi la prostii! :P

La Customs ... pfff ... Un granicer mustacios se gaseste sa ma ia la bani marunti. De ce m-am intors asa repede? De ce stau atat de mult timp? Am de gand sa continuu asta in acelasi ritm? WTF ?!? Data trecuta nu m-a intrebat nimeni de sanatate. Printre bagaje misuna un catzel dresat sa simta drogurile. La un moment dat se opreste la valiza unui coleg si tot adulmeca. Tocmai cand incep sa zambesc, trece mai departe.

La Chicago constatam ca nu mai sunt locuri pentru urmatorul avion. Pfff ... "The flight is overbooked" se anunta. Dupa ceva timp, ne anunta ca din pacate clasa Economy e full! Apoi se scuza si ne zice ca ne-a trecut la First Class :). Oh Yeah! Dar bucura-te de confortul First Class atunci cand iti pica ochii in gura de somn. "Nu adormi! Nu adormi! Trebuie sa te adaptezi la fusul orar" imi tot zic. "Bine. Nu o sa dorm ... doar tin un pic ochii inchisi...". Ma trezesc cu jumatate de ora inainte sa ajungem! In aeroport: Surpriza! N-au ajuns bagajele! "We're sorry. The flight was overbooked". Bla bla bla. Azi la micul dejun un coleg imi spune ca el nu asteapta sa vina bagajele ci se duce sa-si cumpere chiloti! :) Oooookay! :) Noul motto al United Airlines: "Zboarca cu noi si vei avea chiloti noi!" ;)

Dedicatii

Ultimele luni au fost unele foarte incarcate. Cu munca. La servici. Deadline-uri, presiune ... deja incep sa ma obisnuiesc. Ieri, insa a fost si mai si. Americanii vor totul in cat mai scurt timp, dar uita sa ofere uneltele necesare pentru asta.

Asa ca a trebuit sa fac eu totul ceea ce ar fi trebuit sa primesc de la inceput. Intuitiv, pentru ca nu au oferit nici instructiuni. La nevoie, am chemat un coleg, care e mai guru ca mine ( uneori un guru papa-lapte, ce-i drept, dar mai guru :) ). Dupa incercari nereusite de a configura un fisier care au durat toata dimineata, nervii incepusera sa-si spuna cuvantul. Ei s-au reflectat in denumirea pe care am dat-o fisierului. In loc sa respect standardul de denumire, i-am zis simplu, cu dedicatie pentru americani: "muie_frate!".

Colegul guru observa: "Te vad eu daca dau americanii search pe google" :). Eu: "Ca sa nu-l gaseasca in dictionar crezi ca ar trebui sa scriu "muiutza", cu tz?". Ziua trece. La finalul zilei schimb totusi numele fisierului. Sa nu fie probleme. Chiar daca sunt idioti, nu trebuie sa stie ca si altii au aflat ca sunt!

La plecare ma intalnesc cu o colega. "Frumos nume de fisier ai creat azi!" ... Ma uit la ea nedumerit si realizez apoi: "Oh shit! Lucreaza si o romanca pe proiect!" :D